Paris, varianta necomerciala

La ce te gandesti cand auzi de Capitala Frantei? Turnul Eiffel, orasul dragostei, Luvru, Monalisa, Notre Dame, plimbari pe Sena, parfumuri scumpe?

In mod ciudat, asociem un loc cu anumite stereotipuri, catalogam si clasam pana fiecare colt isi pierde magia. Privim superficial, fotografiem si mergem mai departe. Si toate visam sa ne petrecem luna de miere acolo, pentru ca e “romantic prin definitie”!

Parisul, ca orice oras, e indexat in amintirile noastre, ca toate destinatiile turistice “bifate” de-a lungul vietii. Pentru ca uneori e greu sa privesti si sa constientizezi o legenda in continua formare. Un loc cu incarcatura emotionala mai puternica decat insasi istoria lui…

M-am incapatanat sa nu cumpar o harta turistica a Parisului. Am vrut sa ma ratacesc, sa am timp, sa adulmec, sa descopar orasul… altfel. Am hotarat sa nu merg la Luvru dintr-un motiv simplu: cand ai 9 zile de petrecut intr-un loc ce musteste de viata, nu sacrifici una pe altarul artei, fie ea si inchisa intre pereti celebri.

Am spus “pas” si celor 3-4 ore de stat la coada pana as fi reusit sa urc in Turnul Eiffel. Pentru mine, turnul-simbol al Parisului a avut culori diferite – la propriu! In preajma zilei nationale, Eiffel a fost luminat de mii de beculete albastre, stralucind diferit fata de toate cartile postale…

La capitolul muzee, l-am “bifat” fara voie doar pe cel dedicat canalizarilor pariziene. Langa ceea ce parea o gura de metrou sau un pasaj misterios in zona Pont de L’Alma, am vazut scris “Les Egouts de Paris”.

Curiozitatea (mai mult lingvistica, ce-i drept, pentru ca nu cunosteam cuvantul!) m-a impins sa intreb un paznic despre ce-i vorba. Intrarea ar fi costat in jur de 5 Euro, dar am “fentat” cu legitimatia de presa… si iata-ma in inima subterana a Parisului, printre ziduri reci si pline de igrasie, afland totul despre canalizarea orasului (inceputa in anul 1200!) si logistica imensa de care e nevoie pentru a-l pastra curat.

Inapoi la aer proaspat: nimic nu se compara cu o plimbare la pas pe Quai d’Orsay, privind micile ambarcatiuni de pe Sena…

Daca ajungi pana in centru (vei vedea, Parisul te face sa vrei sa mergi pe jos mult, sa ametesti de frumusetea lui), vei descoperi volume vechi la vanzatorii de pe malurile fluviului (“bouquinisti”). Un volum din jurnalele lui Anais Nin, publicat in anii ’70 si inca in stare perfecta, ajunge cam la 20 de Euro… negociabili!

Viziteaza Notre Dame pe seara, cand inauntru se fac proiectii de filme despre istoria edificiului si linistea se asterne apoi peste vechile ziduri de piatra. In piateta din fata catedralei, muzicieni si acrobati isi incearca maiestria…

La cateva strazi incepe Cartierul Latin, unde mancarea e expusa ostentativ in vitrine si comerciantii ies din magazine sa te imbie cu meniul zilei.

Daca nu vrei sa poposesti prea mult in vreun restaurant, poti alege o masa satioasa “la arabi”, pentru numai 5 Euro. Shaorma are cu totul alta definitie acolo, crede-ma pe cuvant!

O plimbare prin Paris trebuie sa-ti poarte neaparat pasii spre Champs Elysees si gradinile Tuilleries. Moulin Rouge poate fi interesant ca obiectiv turistic (o fi vina lui Nicole Kidman?), dar strazile din preajma lui sunt aur curat pentru o tipa romantica. Zona Place Pigalle e impanzita de magazine muzicale, cu instrumente de colectie si… chitaristi superbi cu pletele-n vant care ti-ar canta oricand un solo! 

Ai auzit de Madame Tussauds, nu-i asa? Ei bine, Musee Grevin e originalul! Cel mai complet si nonconformist muzeu al figurilor de ceara, unde te asteapta Ray Charles, Jacques Chirac, Celine Dion, Maria Callas si multe alte vedete, alaturi de care te poti fotografia fara vreun eurocent in plus! Intrarea costa 20 de Euro.

Cea mai buna cafea cu lapte pe care am baut-o vreodata a fost cea de la Cafe Select. Locul e cunoscut de la inceputul secolului al XX-lea si scriitori precum Ernest Hemingway sau Henry Miller se relaxau pe terasa tipic pariziana, scrijelindu-si numele pe mesele de lemn sau notand idei geniale pe servetele.

In cimitirul “Pere Lachaise” dorm pentru totdeauna Georges Bizet, Jim Morrison, Frederic Chopin, Oscar Wilde si multi alti artisti de legenda. Lasa-le o floare in drumul tau si gusta linistea apasatoare a pietrelor… o ora petrecuta in cimitirul acesta plin de amintiri te poate face sa pretuiesti fiecare secunda.

Sunt lucruri care nu se uita: gustul ciocolatei pariziene, batranul oras privit de pe Montparnasse intr-o dimineata cu ceata, vanzatori ce iti servesc povesti inaintea produsului in sine, cafeaua insotita intotdeauna de o bomboana aromata.

Se amesteca atatea gusturi, culori si senzatii in acest oras minunat, incat n-ai cum sa-l vizitezi in sensul conventional. Nu poti face decat sa vibrezi la unison cu el…

Am petrecut noua zile in Paris in 2008, in cea mai frumoasa vara din viata mea de pana acum. M-am bucurat de oras in doze mici, intre ore precise (seara trebuia sa ma intorc in Versailles). N-am apucat sa invat stradutele pe de rost sau sa ma ratacesc indeajuns.

Ma urmareste doar senzatia de “acasa” pe care am avut-o pe aleile racoroase, atingerea aripilor unui porumbel pe care l-am prins in joaca, jazz-ul cantat de artisti fara nume pe malurile Senei. Ma urmareste dorul, prins in gustul croissantelor si-n cafeaua de dimineata. Si ma voi intoarce curand…