Daca saptamana trecuta am descoperit istoria din spatele statiunii Mamaia, acum, pentru ca este toamna afara si se incadreaza mai bine pentru o destinatie de week-end, o sa vorbim despre unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din Romania, Transfagarasan, cel care daca reusesti sa iti stapanesti bine masina te va duce spre nori, dar si spre o tara care merita si trebuie apreciata si fotografiata.
Sunt multi romani care de-au lungul anilor au decis la ca final de saptamana sa se aventureze pe drumul serpuit care ii poarta pe 92 de kilometri pana la o altitudine de 2.042 de metri, acolo unde mai ca poti sa prinzi in mana un nor pufos.
Si poate ca acum este ceva de care Romania ar trebui sa se mandreasca, dar in trecut lucrurile nu au stat la fel pentru cei care au fost condamnati “sa se lupte” cu muntele si sa construiasca acest drum. Ideea i-a apartinut lui Nicolae Ceausescu care, inainte sa devina presedintele tarii, atunci cand a trecut prin comuna Arefu i-a venit mareata idee care presupunea ca o sosea sa imparta muntii.
Dar aceasta idee indrazneata avea sa se materializeze abia in anul 1970, atunci cand au inceput lucrarile, si, desi pare greu de crezut, in 1974 lucrarile s-au incheiat, iar ceea ce a rezultat reuseste si azi sa ii uimeasca pe romani, dar si pe straini.
Transfagarasan nu a fost o treaba usoara, care in cifre poate fi astfel spusa: 92 de kilometri pentru care s-au dislocat trei tone de roca, s-au facut 830 de lucrari transversale si au fost nevoie de 290.000 de metri cubi de zidarie.
Pentru realizarea tunelului Capra-Balea (de 887 metri) s-au folosit 20 de tone de dinamita, aproximativ 3.500 de tone de ciment, 89 tone de otel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri patrati de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de teava, 50 tone de confectii metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietris, 3.000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat.
Sunt cifre impresionante dar necesare pentru un asemenea proiect, insa ceea ce nu era necesar in istoria Transfagarasan era pierderea sutelor de vieti. Desi autoritatile au declarat ca doar 40 de oameni au murit pentru ca acest drum sa ne aduca mai aproape de nori, cei care au lucrat si care au scapat cu viata, au declarat ca numarul ajunge la sute, in conditiile in care numai la barajul Vidraru au murit aproximativ 400 de soldati si muncitori.
Dar lucrarile au ajuns pana la urma la final si, in ciuda pierderilor suferite, astazi romaniii sunt mai atrasi de ceea ce a ramas in urma muncii titanice.
Pentru cei pasionati de geografie, acesta este drumul care strabate Muntii Fagaras si care aduce Muntenia mai aproape de Ardeal. Cele doua benzi sunt un test pentru soferii care trebuie sa faca fata serpentinelor si diferentelor de nivel si se pare ca atunci cand vrei sa parcurgi acest traseu, cel mai bine ar fi sa incepi din sud spre nord, iar din cauza conditiilor meteo, drumul este deschis doar cateva luni pe an: din iulie pana in octombrie, sau poate chiar si mai putin, in conditiile in care si la final de august mai poti sa intalnesti zapada.
Atunci cand destinatia voastra este Transfagarasan, nu trebuie sa treceti pe langa Barajul Vidraru care a fost construit intre 1961 si 1966, si pentru realizarea lui s-au forat galerii subterane in lungime de 42 de kilometri, au fost escavati circa 1.768.000 metri cubi de roca (din care un milion in subteran), s-au turnat 930.000 metri cubi de beton si s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice. Din pacate, si ceea ce este considerat de specialisti a fi o adevarata bijuterie inginereasca a curmat viata la zeci, poate chiar sute de oameni.
Si daca tot sunteti aici, trebuie sa admirati si lucrarea sculptorului Constantin Popovici: statuia lui Prometeu cu fulgerul in mana ca simbol al electricitatii.
Daca vreti sa aveti parte de o experienta care sa va duca cu gandul la vampiri si la Dracula, atunci nu trebuie sa ocoliti Cetatea Poenari, fosta resedinta a lui Vlad Tepes, pentru care trebuie sa urcati mai bine de 1.000 de trepte.
Cu cat sunteti mai aproape de cer, cu atat mai mult va apropiati de Cascada Balea care este una dintre cele mai renumite din Romania si care se afla la altitudinea de 1.234 metri, sau de Lacul glaciar Balea, care este un adevarat monument al naturii, care in fiecare an atrage mii de turisti.
Vara puteti ajunge aici cu masina, in timp ce in anotimpul rece puteti merge cu telecabina. In anul 1932, lacul si aproximativ 180 de hectare din jur au fost declarate rezervatie stiintifica.
Romania nu este o tara care sa duca lipsa de locuri frumoase, dar ceea ce conteaza este ca ele sa fie apreciate la adevarata lor valoare, astfel ca data viitoare cand aveti un week-end liber poate ajungeti si pe acest drum si atunci incercati sa priviti dincolo de intinderea de beton din fata voastra, sa va aduceti aminte povestile si sa incepeti sa apreciati ceea ce natura are de oferit, dar si ceea ce a fost creat de mana altor romani.
