GEORGE BANU: Doar Vocea din Pleșcoi a rasunat strident in Parlament

Pentru prima oara dupa multa vreme, Camerele reunite și-au recapatat luni acea aura cuvenita unei Tribune a Poporului. Condusa de un politician veritabil și nu de vreo juna compromisa inainte de a arata calitațile necesare unei inalte funcții, reuniunea pentru votul de investitura a aratat ca, totuși,  in Parlamentul Romaniei se poate dezbate și combate civilizat, fara manifestari imprumutate din altfel de arene. Pana și neașteptatul scor zdrobitor nu a declanșat reacții de tribuna de fotbal, deși invingatorii aveau de ce sa scandeze, in genul galeriei sportive,  ” Avem guvern, avem valoare/ Guvernul nostru este cel mai tare”.

Tonul l-a dat eleganța discursului și replicilor noului premier. Anticipata și, mai mult ca sigur, urmata de masuri pe cat de prompte, pe atat de radicale (inlocuirea candidaților contestați e doar un exemplu de ascultare a opiniei publice), prestația de luni a lui Victor Ponta a reliefat o statura politica suprinzatoare pentru cel dintai prim-ministru ajuns la majorat dupa schimbarea din ’89.

Cel puțin cateva idei susținute in intervențiile sale la tribuna trebuie sa fi convins asupra atingerii deplinei maturitați politice de catre tanarul lider de partid și de Alianța. Poate mai ales insistența asupra necesitații recaștigarii rolului de organism suprem, inalt reprezentativ, de catre Parlament, sau reiterarea rolului Opoziției in democrație, susținuta prin atitudinea cumva curtenitoare (și nicicum servila) aratata lui Vasile Blaga sau Kelemen Hunor. Dar sigur a contat – egal in ochii alegatorilor de rand și ai aleșilor acestuia , care au asigurat  acel ”plus” nepreconizat pentru atingerea numarului de 284 de bile albe in urna alba – realismul programului de guvernare pe teren limitat, in care este prevazuta inclusiv preluarea, continuarea a ceea ce a fost bine facut sub vechea Putere executiva. Dupa cum forța de a acccepta critica indreptațita s-a imbinat cu promisiunea prompta de indreptare, explicandu-se la fel de elegant ca absența unui capitol in Programul de guvernare va fi imediat remediata prin includerea ca parte intrinseca a Statutului minoritaților.

In intreg acest cadru, mai parlamentar ca oricand in ultima vreme, o singura voce a rasunat strident. Un discurs dus pana la marginea delirului politic și un drept la replica furibund precum nestapinirea șuvițelor blonde pe un chip altfel scump ingrijit au confirmat puternic limitele omului politic Elena Udrea. Doamna care iși neaga originea din Pleșcoi, deși celebrul carnat omonim e motiv de fala pentru buzoieni și nu numai, s-a dezvaluit inca o data drept un simplu produs de marketing prezidențial.

Neavand cum sa-și recunoasca infrangerea, sa inlocuiasca țafna de marginea șanțului cu abilitatea politica macar in ceasul al treisprezecelea, ex-ministreasa celor mai mari fonduri europene sau naționale indreptațeste concluzia proaspatului premier: Elena Udrea a contribuit, involuntar, la ascensiunea USL. Fiindca exista Cineva, acolo Sus, in fața caruia e de dat socoteala, pana la urma!