Intotdeauna am avut probleme in a raspunde cum trebuie cartilor lui Marquez sau Rushdie. Sigur, iubesc Un veac de Singuratate sau Copiii din Miez de Noapte, dar nu am putut sa le percep cu adevarat ca realism magic. Lumea descrisa de ei era atit de straina, incit imi parea o alta planeta, iar pe oameni ii priveam ca pe niste creaturi fantastice, foarte diferiti de mine sau de ceea ce simteam eu.
The Tiger’s Wife este o cu totul altfel de carte. Realismul ei magic isi trage seva din acelasi pamint pe care ma plimb si eu, din aceeasi istorie pe care am trait-o si eu, din aceeasi oameni cu care interactionez si eu. Dintre toate romanele pe care le-am citit in ultimii ani acesta se aproape cel mai mult de ceea ce eu inteleg ca este o carte frumoasa. Scriitoarea de origine sirba, Tea Obreht creeaza cu Tiger’s Wife o carte aproape perfecta, lucru si mai impresionant daca ne gindim ca este romanul ei de debut.
The Tiger’s Wife se petrece intr-o tara balcanica, de fapt fosta Iugoslavie, ravasita de razboi, undeva la granita dintre Serbia ortodoxa si Croatia catolica. Natalia, un tinar chirurg pediatru, este pe drum spre un orfelinat uitat de lume și afla despre moartea bunicului ei, fost medic si el, si cel mai important om din copilaria ei. Restul cartii il petrecem alaturi de Natalia in drumurile ei prin memoria lumii trecute si realitatea celei actuale, in incercarea ei de a intelege viata, dar si disparitia misterioasa a bunicului ei. Tiger’s Wife se desface in trei fire narative (in primul o insotim pe Natalia in localitatea plina de superstitii in care se afla orfelinatul, al doilea se petrece in satul natal al bunicului in timpul copilariei acestuia si iubirii lui pentru “sotia tigrului”, iar al treilea descrie intilnirile bunicului cu “omul fara moarte”). Toate aceste fire narative converg intr-un final, puternic si incredibil de linistit in acelasi timp, un final care va ramine, precum cartea de altfel, in sufletul cititorului pentru totdeauna.
Tea Obreht, reuseste printr-o proza foarte frumoasa, plina de simbolism, sa redea o poveste emotionanta despre copilarie, razboi, familie, speranta, despre superstitii si basme, despre tot ceea ce, imaginar sau real, contribuie la formarea sufletului unui om si a unui popor.
Cu siguranta ca The Tiger’s Wife nu este un fantasy. Cartea se afla la granita atit de delicioasa si periculoasa dintre fantastic si realitate, dintre magie si natural, este o carte care continua traditia realismului magic european. Ma bucur ca batrina si obosita Europa mai poate naste magie intr-o carte cu nimic mai prejos decit Maestrul si Margareta sau Toba de Tinichea. Un roman pe care il recomand tuturor, cititi-l si veti fi fermecati.
