Curtea scolii e aidoma unei jungle, unde cei slabi, daca nu sunt “mancati” si umiliti, sunt siliti sa stea singuri, sprijinind gardul.
Unii copii sunt prea dominatori, excesiv de agresivi sau lipsiti de orice respect fata de regulile implementate pe terenul de joaca. Altii nu au, pur si simplu, anumite abilitati sociale si sunt foarte timizi, chiar dureros de timizi, sau exista si copii prea ciudati chiar si pentru multimea din curtea scolii.
Bineinteles ca in ziua de astazi intalnim tot mai des “factorul batjocora”. Unii copii sunt luati in ras de colegii lor pentru ca au voci neobisnuite (subtiri, pitigaiate). Altii, pentru ca poarta haine caraghioase sau poarta ochelari si au cate o manie (calculatoarele, dinozaurii, benzile desenate), nu sunt la curent cu ce e la moda sau, cine stie, emana miros neplacut fiindca nu se prea spala. Tot in scoli se formeaza acele “gasti” sau “bisericute”, din confortul carora ceilalti sunt priviti cu malitiozitate.
Oricare ar fi motivul stangaciei copilului tau, esti ingrijorata, frustrata si deseori exagerat de critica. S-ar putea sa-l respingi chiar tu, considerandu-l nesuferit. Te doare sufletul cand copilul vine acasa plangand ca a fost batut sau jignit de colegii de la scoala si este incapabil sa-si faca prieteni.
Viata devine si mai grea atunci cand copilul tau s-a transformat intr-un paria al clasei. Cadrele didactice din ziua de azi (in special profesorii de la clasele a V-a in sus), nu mai sunt interesate de ceea ce se intampla in afara orei de curs, asa ca elevii sunt “la voia intamplarii”.
Trebuie sa-ti inveti copilul ce inseamna un comportament socialmente acceptabil, si ai nevoie de ajutor pentru asta. Pe vremea ta nu era chiar asa, cu toate ca intodeauna au existat gasti rivale si copii care erau batjocoriti de catre colegi.
Poti invita toti copiii rudelor tale la un consiliu de familie si pune-i sa discute despre ce ii place fiecaruia la ceilalti. Trebuie sa insisti doar asupra lucrurilor pozitive.
Alta metoda este sa gasesti un copil care este popular printre colegi si sa incerci sa il apropii de propriul tau copil.
Ce poti face un pentru a-ti ajuta copilul:
Roaga-l pe invatator sau pe diriginte sa organizeze in clasa discutii despre cum sa-ti faci prieteni si cum sa fii intelegator. Exceptand eventualitatea in care copilul tau este mai curajos decat majoritatea dintre noi si chiar vrea sa vorbeasca despre asta in public, roaga-l pe invatator/ diriginte sa abordeze subiectul in mod general. (“Are cineva probleme cu colegii?; Ce putem face daca unul dintre voi este necajit de ceilalti?”). De obicei, cu cat copilul este mai mic, cu atat este mai deschis. Concentreaza-te asupra punctelor tari ale copilului. Daca se simte neatragator, spune-i ca este mai important caracterul decat infatisarea. Scoate-i in evidenta faptul ca este inteligent sau ca are anumite pasiuni. Nu ii minimaliza temerile – ele sunt reale – , dar contracareza-le invatandu-l despre adevarata esenta a prieteniei. Spune-i ca fiecare dintre noi se simte uneori singur. Nu uita ca un singur prieten bun poate fi de ajuns. Cand copilul tau stabileste o relatie cu vreun alt copil, trebuie sa faci tot ce-ti sta in putinta ca sa cultivi o viitoare prietenie. Lasa-l sa ramana peste noapte unul la celalalt si invita-i pe celalti copii ori de cate ori iesi cu familia. Daca sursa problemei este proasta igiena, discuta prieteneste despre asta. Cand copilul tau se poarta ciudat in societate sau se simte stanjenit, inseamna, de obicei, ca ii lipseste increderea in sine. Tratamentul consta in a ghici de ce se simte astfel. Dupa ce ai aflat, incearca sa-i insufli increderea in sine (poti cere sfatul unui psiholog).
Regula este: nu poti construi ceva solid bazandu-te pe slabiciuni, ci numai pe punctele tari. De aceea, nu trebuie sa-l critici niciodata. Nu-i spune ca este bleg/ prost, sau “arati oribil imbracat asa”.
Poate ca exigentele tale sunt prea mari si crtitici prea mult. Chiar si in ramarci aparent inconstiente, precum “puteai sa faci mai bine”, copilul tau vede adesea o critica.
In general, toata lipsa de incredere isi pune bazele din copilarie, si de cele mai multe ori, parintii sunt raspunzatori daca odraslele lor ajung sa fie la scoala copii tocilari sau copii populari.
Orice comportament nepotrivit este, in esenta, o forma de supracompensare. Genul acesta de copil are nevoie sa-si consolideze imaginea de sine si pentru asta, are nevoie si de tine, parintele sau.
O metoda potrivita pentru a-l scoate din carapace este data de activitatile extrascolare. Descopera talentul copilului tau!