Hank Paulson, secretarul american al Trezoreriei si fost magnat de pe Wall Street, este si el de aceeasi parere: “Capitalismul gol este terminat”. Ideea ca actuala catastrofa financiara reprezinta inceputul sfarsitului pentru capitalism este acceptata atat de catre cei care sarbatoresc infrangerea acestuia, cat si de cei care-l deplang.
Fara indoiala, aceasta criza financiara va fi lunga, dureroasa si se va extinde la nivel mondial. Prabusirea Wall Street va lovi si mai multe familii, in si mai multe tari, pentru o perioada mai lunga de timp decat a facut-o prabusirea Turnurilor Gemene.
Fara indoiala si legile, regulile jocului si institutiile care definesc sistemul financiar mondial se vor schimba drastic. Guvernele vor controla activitatile financiare mult mai strict. Deciziile financiare vor fi concentrate, si luate de un numar mai mic de protagonisti. Multe din aceste personalitati vor fi functionari publici sau presedinti ai marilor banci si ai fondurilor de investitii private in care se acumuleaza capitalul.
Toate acestea nu ne vor scapa de speculatiile financiare; mai degraba vor schimba natura lor si le vor face mai complexe – ceea ce va spori profiturile celor care stiu cum s-o faca sau au prieteni buni in guvern sau in agentiile de reglementare.
Marcheaza aceasta sfarsitul capitalismului sau o transformare care il va face de nerecunoscut? Raspunsul este ca declaratiile de natura atat de generala sunt in mod inevitabil banale.
Toate sistemele sunt o combinatie intre piata si stat. Economiile comuniste ale Coreei de Nord si Cubei au domenii in care piata functioneaza; in timp ce economia SUA include sectoare in care statul este un actor dominant, daca nu singurul. Fannie Mae (Federal National Mortgage Association) si Freddie Mac (Federal Home Mortgage Corporation), cei mai mari furnizori de credite ipotecare esuate, au fost practic companii publice.
Prabusirea lor s-a datorat mai mult esecurilor guvernului decat esecurilor pietei. In schimb, piata esueaza intr-un mod crud sau brutal si nu numai in sectorul financiar. A esuat in privinta medicamentelor contrafacute si a alimentelor falsificate, care pot sa ne faca rau sau chiar sa ne omoare.
Cine se indoieste ca avem nevoie de o interventie mai ampla si mai eficienta a statului in domeniul protectiei consumatorului? Sau de faptul ca problemele legate de mediu pot fi solutionate doar printr-o combinatie creativa intre stat si piata?
Intre timp, cum vor privi miliardele de chinezi, indieni si brazilieni, a caror viata cotidiana depinde de piata, previziunea legata de prabusirea capitalismului? Niciodata nu au fost atat de multi oameni in lume atat de dependenti de economia de piata ca acum. O fi capitalismul asediat pe Wall Street, dar nu in Beijing, Sao Paulo sau Bangkok.
Este realist sa presupunem ca intreprinderile din Seattle, Shanghai, Lyon si Taipei, bogate in capital, talent, creativitate si clienti avizi dupa produsele lor, vor inceta sa fie un bastion al capitalismului global? Aceste firme vor fi intr-adevar afectate de o criza financiara care nu va lasa pe nimeni neatins si vor creste putin mai lent pentru o vreme.
Dar ele nu vor disparea. “Lumea nu va mai fi niciodata aceeasi dupa aceasta criza,” a declarat nu cu mult timp in urma ministrul de Finante german. Acum, la sapte ani dupa 11 septembrie, asemenea fraze devin un cliseu prin simpla repetare. Sigur ca atacurile teroriste au schimbat multe lucruri, dar nu atat de multe cat previzionau solemn expertii. Intr-adevar aceasta criza financiara va avea un impact global si va schimba mai multe lucruri decat atentatele de la 11.09. Dar nu chiar atat de multe pe cat ni se spune.
Moises Naim este redactorul-sef al Foreign Policy Magazine – pe care a relansat-o in 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite si premiate reviste de politica internationala din lume.
