Ca un cinefil care se respecta, am mers sa vad filmul lui James Cameron, Avatar. Si ce, probabil ca o sa spuneti, din moment ce in acest weekend salile au fost pline de cei ca mine care “se respecta” si care au trebuit sa vada mult laudatul film.
Perfect adevarat! Dar acest articol nu o sa-l irosesc vorbindu-va despre cat de frumos, diferit, fantastic, etc. etc. a fost filmul. O sa incerc sa fac o analiza “pe pelicula”, daca o exista asa ceva, daca nu o inventam noi, si o sa va spun ce am invatat eu de la acest film.
Trebuie sa recunosc ca nu sunt o fana a fimelor SF. Chiar deloc! Filme gen Star Treck pe mine ma lasa rece si ma plictisesc. Asa ca la acest film am mers convinsa ca o sa ies din sala si ca o sa-mi para rau ca am dat banii pe bilet. Am trecut peste partea stupido-hilara de a avea doua perechi de ochelari pe nas, caci da, am mers la 3D si da, eu in viata de zi cu zi port ochelari. Asa ca inventia aceasta este usor stanjenitoare pentru noi ochelaristii. Dar cu putin simt al umorului se face intuneric, in sala, si incepe spectacolul…
Am fost rabdatoare si nu l-am criticat de la inceput, chiar daca era clasic: clinica SF cu asistenti “plutitori”, scuzati-mi ignoranta. Dar povestea a inceput usor sa prinda contur si am ajuns la “personajul principal”: lumea Pandora. Si de aici a inceput distractia sau mai bine zis de aici am deschis bine ochii, sau ma rog ambele perechi de ochelari.
La acest film trebuie sa te uiti cu ochii constiintei si cu ochii sufletului ca sa intelegi ca, pana la urma, acesta nu este doar un simplu film SF. Pandora, acea lume deosebita, atat de diferita de ceea ce vedem noi in jurul nostru, poate fi chiar lumea noastra, mai pe la inceputuri, acea lume pe care noi ne incapatanam sa o transformam, a se citi: sa o distrugem.
Eroul filmului este fascinat cand, din lumea plina de roboti si asistenti zburatori se trezeste in plina natura unde trebuie sa invete sa asculte tot ceea ce-l inconjoara ca sa se descopere pe sine si trebuie sa invete acest lucru de la fiinte ca si el, nu de la tehnologie. Si nu vi se pare un scenariu cunoscut? O lume spirituala, apropiata de natura si de stramosi este amenintata de soldati si arme pentru o piatra care valoreaza multi BANI?!
Daca nu l-ati vazut si cititi acest articol, amintiti-va mesajul atunci cand va aflati in sala de cinema, iar daca l-ati vazut si acest lucru v-a scapat, atunci cu ochii mintii incercati sa disecati secventele si sa intelegeti ca ceea ce vedeti acolo cu ochelarii 3D, puteti sa vedeti si mai aproape de voi daca ii dati o sansa naturii. Si asa o sa descoperiti o adevarata Pandora, mult mai aproape, care incepe tot cu litera p: Pamant. Secventele razboiul si imaginea acelei paduri distruse vi se par groaznice? Oare cum se simte planeta noastra cand ii omoram animalele, plantele si rupem orice legatura spirituala cu ea?!
Eu va invit sa intelegi aluziile din spatele fiecarei secvente si sa sesizati ca si cea de-a saptea arta poate sa uneasca si sa ne faca sa ne punem intrebari legate de mediu si de viitorul nostru. Descoperire placuta, in ambele lumi! Si inca ceva, filmele au fost facute, ca macar prima oara, sa fie vazute la cinema!
