Templele japoneze poarta numele de altare Shinto si scopul lor este acela de a „intretine” unul sau mai multe spirite sau zeitati numite Kami. Cea mai importanta cladire a acestor altare este folosita pentru pastrarea unor obiecte sacre si nu pentru venerarea vreunui zeu. In Japonia, numele acestor temple pot depinde de mai multi factori, insa ele sunt traduse in mod frecvent prin altar sau templu.
Structura templelor shintoiste japoneze este una complexa, insa partile care nu lipsesc nici unui astfel de lacas de cult sunt honden-ul sau sanctuarul in care se afla zeul si yorishiro sau obiectele capabile sa atraga spiritele si zeii. Sanctuarul poate lipsi daca altarul este construit pe un munte sau o locatie sfanta care permite adorarea zeului in mod direct. Daca exista structuri numite homorogi in apropierea templului, acestea pot juca rol de sanctuar.
Templele japoneze pot fi insa reprezentate in orase si prin altare in miniatura numite hokora care se afla de obicei la coltul strazii. Chiar si templele mari pot avea altare adiacente pentru ca cei care le viziteaza sa se poata ruga unde doresc. Acestea poarta numele de massha. Altarele portabile care sunt folosite in timpul ceremoniilor sunt cele mai mici si poarta numele de mikoshi, ele avand chiar zei in interiorul lor si fiind in esenta temple.
In Japonia se estimeaza ca exista cel putin 100 de mii de altare si temple Shinto.
Templele japoneze dateaza inca din vremea Epocii de Fier, in jurul secolului III inaintea erei noastre. Bineinteles, ele nu aratau ca acum pentru ca japonezii venerau acele zone, puncte de relief si efecte ale naturii despre care credeau ca ii pot ajuta sau carora le cereau indurare. Muntii, padurile, ploaia, fulgerul – toate aceste elemente erau considerate a avea suflete sau puteri spirituale, iar esenta lor era aceea a unor zei. In acea perioada au fost create yorishiro sau obiectele menite sa atraga puterea dumnezeiasca si sa permita accesul oamenilor la aceasta. Yorishiro erau amplasate aproape sau in centrul unor munti, rauri, paduri sau alte obiecte naturale, iar in jurul acestora au fost create mai tarziu maretele temple care sunt atat de populare astazi.
La inceputurile agriculturii, si templele japoneze au inceput sa prinda forma pentru ca, prin intermediul acesora, zeii erau chemati si rugati sa ajute si sa binecuvanteze recoltele oamenilor. Unele temple din perioada Yaoi sunt si astazi in picioare, acestea fiind simple si neavand o structura elaborata precum templele construite mai tarziu. Acestea au fost si inca sunt folosite pentru venerarea spiritelor anumitor puncte de relief precum muntele pe care se afla, tocmai de aceea nu mai este nevoie de o sala a venerarii pentru ca muntele este zeul ce trebuie venerat, acesta aflandu-se chiar sub templu.
Templele japoneze shintoiste nu erau insa permanente sau stabile, iar odata cu venirea budismului in Japonia, si acest aspect s-a schimbat. Budistii au construit repede temple permanente in apropierea celor shintoiste pentru a strange puterea zeilor si pentru ca preotii budisti sa aiba acces la acestia. In aceasta perioada, templele au atins o anumita grandoare care a facut ca acestea sa fie considerate palate. Dupa indemnul budist si construirea templelor permanente, shintoistii au tinut piept cu tarie evolutiei arhitecturale si s-au opus schimbarilor majore ale infatisarii templelor lor. Desi templele japoneze sunt reconstruite la intervale stricte de timp, acestea nu sunt schimbate la infatisare sau in alte aspecte arhitecturale si, tocmai de aceea, imaginea acestora a ramas la fel ca in timpul primelor temple permanente construite.
Obiectele sacre
In templele shitoieste doua elemente nu trebuie sa lipseasca. Acestea sunt zeii (kami) si shintai, obiectele fizice venerate ca si apartinand zeilor venerati. Shintai nu sunt parti constituente din kami ci doar substitute ale puterii acestora, fiind de fapt simboluri care ii asigura pe credinciosi ca zeii ii asculta. Printre cele mai comune tipuri de shintai se numara oglinzile, bijuteriile, pietrele pretioase, sabiile, armele, baghetele si sculpturile zeilor. Ele pot fi reprezentate insa si de munti, rauri, paduri, copaci sau pietre. Shintai si camerele in care exista acestea nu sunt deschise publicului si aici ar exista si ar locui numai zeul.
Cele mai cunoscute temple japoneze
In general, cei venerati la templele shintoiste sunt kami shinto, insa si alte zeitati ce nu apartin shintoismului pot sa isi gaseasca o casa in altarele shinto. Kami se pot imprastia de-a lungul mai multor temple sau pot exista intr-unul singur. Ei se pot extinde in intreaga tara printr-un proces in care kami este invitat sa locuiasca intr-un nou templu sau altar.
Altarul Ise este cel mai faimos altar shintoist din lume, acesta apartinand familiei imperiale japoneze. In interiorul sau se afla obiecte de cult ce se spune ca apartin zeitei Amaterasu. Acest templu este inchinat in mod exclusiv imparatului Japoniei despre care se spune ca se trage din semintia zeitei si nimeni nu are dreptul sa intre in templu fara permisiunea imparatului.
Izumo-Taisha este cel mai vechi din templele japoneze shintoiste si nimeni nu i-a putut determina pana in prezent data constructiei originale. Acesta este, impreuna cu templul Izo , cel mai cunoscut templu shintoist din lume, gazduind multe legende si mituri. Se spune ca in luna octombrie se aduna aici toti kami, aici aflandu-se in mod normal zeul Okuninushi, cel care a creat Japonia.
Altarul Usa gazduieste spiritul imparatesei si reprezinta capul intregii retele de divinizare a lui Hachiman. Acest templu este inchinat imparatului Ojin si mamei sale, imparateasa Jungu.
Altarul Yasukuni din Tokio este dedicat tuturor soldatilor si oamenilor care au cazut in lupta pentru Imparatul Japoniei de-a lungul istoriei.
Fushimi Inari Taisha este templul care sta la conducerea celei mai mari retele de temple din Japonia si are peste 32 de mii de membri. Localizat in orasul Kyoto, templul gazduieste zeul Inari despre care se spune ca ar personifica muntele la baza caruia a fost construit templul.
Dintre toate templele, retelele Inari, Hachiman, Munataka si Tenjin sunt cele mai raspandite in Japonia, acestea insumand 70% din altarele si templele shintoieste de pe suprafata tarii.
Templele japoneze si structura lor
Schitele altarelor shinto sunt la origini budiste, existand influente vizibile in acest sens. Templele sunt sacre, asa cum si imprejurimile lor sunt sacre, deci acestea sunt imprejmuite de un gard de lemn sau piatra numit tamagaki. Intrarile in templu se fac prin portile numite Torii, elementele cel mai usor de identificat ale templelor shintoiste. Templele shintoiste au o structura elaborata, acestea fiind formate din:
Torii – poarta specifica Shinto Scarile de piatra Sando – culoarul catre altar Temizuya – fantana de purificare folosita pentru purificarea gurii, mainilor si picioarelor Toro – lanternele decorative Kagura-den – o cladire adiacenta altarului dedicata dansurilor Shamusho – oficiul administrativ Ema – peretele ce contine placile de lemn cu rugaciuni sau dorinte inscriptionate Massa – micile altare auxiliare Komainu – gardienii templului, de obicei lei de aur Haiden – oratoriul sau sala de venerare Tamagaki – gardul ce inconjoara holul de venerare Honden – marele hol, cel in care se afla shintai sau zeul templului Pe acoperisul salii centrale se afla ornalente bifurcate specifice altarelor shinto.
Templele japoneze – comori nationale
Multe dintre templele shintoiste au fost puse pe lista comorilor lumii si sunt protejate prin lege. Printre acestea se afla: Rinno-ji si Nikko Tosho-ji(orasul Tochigi), altarele Kamo si Daigo-ji (orasul Kyoto), altarul Ujigami si altarul Kasuga (Nara) si altarul Itsukushima (Hiroshima).
Preotii shinto
Kannushi sau shinshoku sunt preotii care au grija de templu si imprejurimile sale, ei fiind si cei care duc la indeplinire ceremoniile religioase. Acestia erau considerati lideri spirituali si chiar locali in trecut, acum rolul lor fiind unul mai putin important in societate.
Religia lasa credinciosilor sai numeroase obiecte importante si frumoase. Templele japoneze shintoiste, lacasuri de cult traditionale japoneze, sunt cladiri frumoase, care difera exponential de alte cladiri arhitecturale religioase din lume, si aduc onoare Japoniei si o cinstesc. Acestea sunt extrem de populare in cazul turistilor care ajung in Japonia, acestia dorindu-si sa viziteze templele shintoiste atunci cand ajung in Tara Soarelui-Rasare.
