Este un subiect sensibil, tabuu de care ne e oarecum rusine sa vorbim, dar exista si afecteaza ceva mai putin decat in trecut, dar suficient de mult cat sa ne ingrijoreze inca.
Scenariul unei partide de sex care nu vine de la sine, ci este fortata de propria persoana nu este tocmai cel mai placut, am putea spune ca este chiar sumbru.
Intotdeauna cateva scuze penibile (ma doare capul, sunt obosita etc), inducerea fiintei tale intr-o stare de lehamite, apoi, intr-un tarziu, recunoasterea lipsei tale de interes pe care nu o mai poti controla.
Practic, femeile care se silesc sa faca dragoste isi impun sa se apropie de partener pentru a-l face fericit, pentru a nu-l supara, pentru a proteja linistea cuplului sau pentru a evita despartirea.
Scuzele sunt trucuri nevinovate pentru a nu-l jigni pe celalalt, de multe ori cu o baza reala, de cele mai multe ori inventii pentru a evita scormonirea in haul unor cauze greu de acceptat sau de inteles.
Psihiatrul J.-D. Nasio a declarat ca femeile se forteaza sa faca dragoste destul de des – iar problema incepe cand vrem sa aflam daca in astfel de situatii ele isi pierd cu totul dorinta, atractia, interesul fata de partener?
Este aceasta forma nenaturala de a face sex inceputul sfartitului unei relatii sau doar o problema trecatoare care are o rezolvare mai simpla decat pare la prima vedere?
Trebuie sa plecam de la urmatoarea teorie extrem de eficienta: “Exista o diferenta esentiala intre a te constrange intr-un anumit punct (libidoul nu poate fi constant sau sincronizat cu cel al partenerului) si sacrificul recurent (simptomul unor probleme mai adanci).”
Altfel spus, cand sentimentele sunt acolo, cand pasiunea nu a murit definitiv, dar fortam cateva circumstante pentru a face lucrurile mai usoare si pentru a nu rata cateva momente frumoase, decizia de a actiona oarecum constrans nu este una deplasata, nu trebuie sa te panicheze, nu trebuie sa te puna pe ganduri. Exista oboseala, exista extenuare, exista plictiseala ca stari naturale pe care le train din cand in cand, secretul este sa nu ne panicam, ci sa invatam sa traim cu ele, depasindu-le la un scurt interval de timp.
Fortarea in acest caz, poate fi o simpla dovada de afectiune…
Insa, cand devine un mod de viata, cand este o atitudine constanta, duce la frustrare, ranchiuna, ba chiar femeile pot ajunge sa se simta hartuite sexual. Cand nici inima, nici trupul nu mai sunt acolo, cauza este una profunda. Poate ar trebui sa ne gandim serios daca nu cumva ne facem mai mult rau decat bine complacandu-ne intr-o astfel de relatie.
Apoi, ne facem rau noua, dar ii facem si iubitului, nefericirea unuia dintr-un cuplu este automat nefericirea amandurora.
Vrem nu vrem, sexul este un catalizator al relatiilor, un mod necesar de viata, fara de care relatiile se risipesc.
