Hipertiroidia in sarcina este o situatie cu mari riscuri atat pentru mama, cat si pentru fat. Cea mai frecventa forma de hipertiroidie in sarcina este boala Graves-Basedow care este de cauza autoimuna, adica apare datorita prezentei in organism a unor anticorpi anormali numiti TRAb. Acesti anticorpi ataca tiroida si o stimuleaza sa creasca
in volum si sa fabrice excesiv hormoni tiroidieni. Dar ei traverseaza placenta si actioneaza si asupra tiroidei fetale, determinand crestere intrauterina insuficienta (fat cu greutate mica), tahicardie (>160 batai/minut), gusa si hidrops fetal (fat cu insuficienta cardiaca grava si acumulare de lichide in tesuturi si cavitati).
In timpul sarcinii imunitatea femeii este in mod normal scazuta datorita necesitatii de a tolera un organism strain (fatul – care nu este identic din punct de vedere genetic cu mama). Consecinta scaderii imunitatii este scaderea anticorpilor, inclusiv TRAb. De aceea boala Graves-Basedow (atat hipertiroidia cat si exoftalmia) se amelioreaza pe parcursul sarcinii, fapt care se traduce prin scaderea dozei de antitiroidiene necesare pentru controlul bolii, uneori medicatia putand fi oprita cu totul. Reversul fenomenului se produce dupa nastere, cand imunitatea femeii revine la normal, concentratia TRAb creste si boala revine.
Manifestarile clinice ale tireotoxicozei pot trece neobservate, deoarece in sarcina normala pot aparea palpitatii, intoleranta la caldura, astenie fizica, dispnee de efort, anxietate, etc. Totusi, scaderea ponderala semnificativa si tahicardia permanenta sunt semne obiective sugestive. De asemenea, prezenta la 1/3 din cazuri a exoftalmiei (proeminenta globilor oculari) pune diagnosticul. Pentru confirmare se fac teste de laborator: TSH (↓), fT4 (↑), TRAb (↑) si ecografie tiroidiana (gusa difuza, hipervascularizata).
Singurul tratament disponibil pentru hipertiroidie in timpul sarcinii este cel medicamentos. Dintre medicamentele antitiroidiene, propiltiouracilul are avantajul important de a traversa placenta intr-o proportie mult mai mica si deci de a nu avea reactii adverse fetale, daca se respecta dozele corecte. Initial se administreaza doze mai mari, in trei prize zilnice, apoi se scade la doza unica de intretinere. Este important de stiut ca fatul nu are tiroida proprie in primele 3 luni de viata intrauterina, perioada in care se poate administra fara probleme doza de atac de propiltiouracil. Daca se administreaza doze mari pe perioade lungi de timp in trimestrul 2 si 3 de sarcina consecinta este hipotiroidismul fatului.
Alta clasa de medicamente folosite sunt betablocantele (propranolol, metoprolol) cu ajutorul carora se controleaza manifestarile cardiace din hipertiroidie. Administrarea lor in doze mari si pentru perioade lungi de timp, desi benefica pentru mama, poate duce la crestere insuficienta a fatului, bradicardie si hipoglicemie fetala. De aceea se recomanda folosirea lor in doza minima necesara si pentru perioade scurte de timp.
Operatia ca alternativa terapeutica este foarte rar necesara, atunci cand pacienta nu raspunde la tratamentul medicamentos. Administrarea de iod radioactiv este total contraindicata putand determina la fat: hipotiroidism, malformatii congenitale, anomalii cromozomiale, leucemie. Mai mult decat atat, femeile care primesc iod radioactiv sunt sfatuite sa amane cu 6 luni o eventuala sarcina.
Exoftalmia de regula nu se agraveaza in timpul sarcinii si nu necesita tratament.
Boala Graves-Basedow a gravidei trebuie diferentiata de urmatoarele situatii care pot aparea in sarcina:
1. La sfarsitul primului trimestru concentratia hormonului numit hCG atinge maximul. hCG este secretat de placenta si are structura similara TSH-ului (hormonul care stimuleaza tiroida). De aceea, si el stimuleaza tiroida sa fabrice hormoni tiroidieni si e posibil ca in aceasta perioada, la o gravida sanatoasa, sa apara analize care sa mimeze hipertiroidia. Ulterior hCG-ul scade si analizele se normalizeaza. Nu necesita tratament si nu pune in pericol gravida sau fatul.
2. Disgravidia precoce apare in primul trimestru de sarcina si se caracterizeaza prin prezenta varsaturilor care impiedica alimentatia normala a gravidei. Aceste femei au o concentratie de hCG mai mare decat normalul si de aceea simptomele de tireotoxicoza vor fi si ele mai accentuate. Nici in aceasta situatie nu e necesar tratament antitiroidian.
