Fiecare copil este unic. El creste si se dezvolta sub influenta mai multor factori: ereditari, endocrini sau ai mediului nconjurator (includem aici si factorii spirituali si psihici). In primul an de viata, el este in totalitate dependent de mama. Rolul ei in aceasta perioada este determinant pentru dezvoltarea fizica, dar mai ales psihica a fiecarui micut. Dupa ce deprinde tainele mersului si ale vorbitului, incepe sa-si cstige putin cte putin propria independenta.
Cei sapte ani de-acasa
Intreaga perioada de copil mic are o influenta determinanta asupra dezvoltarii si formarii viitorului adolescent. Acum este timpul celor sapte ani de acasa. Aceasta nu este deloc o vorba nvechita. Copilul si formeaza acum preferinta pentru un anume tip de comportament, pentru un stil de viata, pentru pasiunile pe care le va dezvolta mai trziu, genul de legaturi pe care le are cu propria lui familie. Necesitatile lui se rezuma acum la sentimentele de siguranta si de libertate si la existenta unui spatiu interior ct mai confortabil si familiar. De aceea, parintii n general, dar mai ales mama trebuie sa fie atenta la modul n care si pregateste copilul pentru viata de adolescent si de adult de mai trziu.
Unele mame cad n extreme
Sunt mame care considera ca, dupa mplinirea varstei de un an, copilului nu-i mai trebuie asa de multa atentie. Acestuia i se acorda multa libertate de miscare prin casa. n acest caz, pericolul unor accidente casnice creste. Mamele trebuie sa stie ca nu au doar grija asigurarii hranei si a hainelor copilului. Acum este perioada n care bebelusul are nevoie de atentia parintilor pentru dezvoltarea unor activitati proprii, precum vorbitul sau mersul. El mai resimte si o nevoie acuta de afectivitate si chiar prezenta fizica a mamei si tatalui in cea mai mare parte a timpului. O alta categorie de mame o reprezinta cele care si sufoca copilul. Din mult prea multa grija, ele cauta nu sa-si ajute copilul, ci sa faca anumite lucruri in locul lui. Acest lucru este un impediment in dezvoltarea normala a bebelusului. El trebuie ajutat sa-si dezvolte propriile capacitati, singurul mod in care poate deveni mai trziu independent, si nu ascuns dupa fusta mamei.
Nu compara bebelusul cu altii
Caracteristicile fizice ale bebelusului sunt, n cele mai multe cazuri, aceleasi. Corpul copilului este mai totdeauna mic si rotunjor, iar tesutul gras de sub piele este destul de gros. Capul lui este, din contra, mare, abdomenul proeminent, iar umerii putin dezvoltati. Ritmul de crestere este unul constant n cazul trunchiului si unul accelerat n cazul extremitatilor. Nu trebuie sa compari nsa bebelusul cu altii, chiar de aceeasi vrsta. Trebuie sa urmaresti ritmul de crestere al copilului tau. n primul an si jumatate, cel mai mult se dezvolta creierul, inima si vasele de snge.
Acestea il vor ajuta sa-si stapneasca miscarile corpului. Dupa ce nvata sa mearga singur, aceste organe si sunt cel mai solicitate. De aceea, plimbarile nu trebuie sa fie lungi, deoarece copilul oboseste destul de repede, pna cnd creierul, inima si vasele de snge ajung la o dezvoltare suficienta. Abia in jurul varstei de patru-cinci ani copilul ncepe sa-si piarda din rotunjimi, in cea mai mare parte datorita miscarii pe care o desfasoara singur. Dupa aceasta vrsta, pna pe la sapte ani, el ncepe sa slabeasca destul de brusc. Nu trebuie sa te ngrijorezi si sa ncerci sa-il silesti sa mannce mai mult. Scaderea in greutate si alungirea de la aceasta varsta nu reprezinta un semn de boala, ci este consecinta dezvoltarii rapide a scheletului.
In aceasta situatie, ceea ce poti face este sa eviti sa-l suprasoliciti fizic, sa te asiguri ca are imbracaminte si ncaltaminte comode si lejere, pentru a nu-i afecta cresterea. De asemenea, acum e bine sa acorzi atentie pozitiilor vicioase pe care unii dintre copii le adopta. Ele sunt rezultatul unei nentelegeri a micutului in legatura cu ceea ce i se ntmpla. De aceea, e bine sa vorbesti ct mai mult cu el si sa-i explici ca nu are rost sa fie complexat. Daca persista in mentinerea unor asemenea pozitii, exista riscul de a se ajunge la deformatii de durata ale corpului.
Miscarea
Miscarile pe care le face un bebelus sunt intotdeauna ritmice si naturale, el exprimand, de fapt, sentimentele pe care le nutreste. Are o nevoie continua de miscare. In acest fel, el ncearca si sa-si foloseasca si sa-si stapneasca muschii. Dupa ce invata sa mearga singur, incepe sa alerge prin casa, se urca peste tot, dintr-o imensa curiozitate fata de noile lucruri pe care le observa. Desigur ca o sa si cada, dar de cele mai multe ori (n cazul unor cazaturi usoare, desigur) se ridica si incepe sa alerge din nou. Nu trebuie sa-l cocolosesti prea tare si sa-i interzici sa mai alerge, de teama sa nu cada. In asemenea cazuri, mama este mult mai panicata dect copilul. Att timp cat nu este in pericol real, este bine sa-l lasi sa nvete singur sa-si controleze miscarile.
Nu de putine ori, copilul da dovada de o voiciune si o vitalitate impresionante. El uimeste pe toata lumea si reuseste sa oboseasca toti membrii familiei. Este extrem de activ chiar daca miscarile i sunt stngace. Dupa ce nvata singur sa si le stapneasca, ele devin mult mai gratioase si coordonate.
