Recenzii carti – "Vertigo. Lista infinita" de Umberto Eco

Umberto Eco are o ca­litate vala­bila pentru toate cartile sa­le, chiar si pentru cele de teorie lite­rara: scrie lim­pede, inteli­gent, coe­rent. Face din orice text pe ca­re-l con­cepe – ro­man, eseu, text de po­pu­larizare – un “page turner”, fara sa coboare la li­mita de jos a vul­ga­rului sau fa­ci­lului.

Te tine cu sufletul la gura. E si cazul albumului-eseu “Ver­tigo. Lis­ta infinita”, proiect si­milar cu “Is­to­ria uratului” si “Istoria frumu­setii”, care s-a nascut in urma invi­ta­tiei primite de autor din par­tea Mu­ze­u­lui Luvru de a tine o serie de con­­­fe­­­­­rinte pe o anumita tema. E­co isi alege ca tema”lista” si analizeaza ob­sesia culturii occiden­tale pentru tot ce inseamna acest con­cept: liste de sfinti, cataloage, inventarele de pic­turi ale mu­zeelor, liste de titluri, de o­biec­te etc. Intra pe Coltul colectionarului si comanda cartea “Vertigo. Lista infinita” de Umberto Eco, la preturi speciale.

Lucrarea include re­pro­du­­ceri super­be ale unor opere de ar­­ta din diverse curente, perioade si sti­luri, precum si fragmente din tex­te literare capa­bile sa ilustreze ele­men­tele clasi­fi­carii propuse de Eco. El deosebeste mai multe tipuri de lis­te: de la lista de picturi dintr-un muzeu la lista de obiecte (din ser­ta­rul lui Leo­pold Bloom, bunaoara), pornind ini­tial de la cele doua tipare majore, identificate de Homer in “Ili­ada”: pe de o parte, reprezentarea inchisa, “for­­­­ma”, ilus­trata prin scutul lui Ahi­le, cel in care incape o lume cu tot cu de­talii, si pe de alta parte, enu­mera­rea corabiilor gre­cesti, exemplul tipic de lista ca enu­me­rare.

Acest colaj ame­titor de tex­­­te (li­teratura si meta­litera­tura) si ima­gini (picturi, fotografii, gravuri), care pa­nora­meaza deopo­tri­va is­to­ria pic­turii si a literaturii, ar tre­bui sa existe in biblioteca oricui. E o po­trivire fericita intre un text bine scris si argumentat si o selectie de tex­te literare si de opere de arta ca­re-l apropie pe Eco de tiparul, ine­xis­tent in postmoder­nitate, al acelui “uo­mo universale”. O savuroasa an­­­­­­to­­­logie de texte (alese pe spran­ceana), du­bla­ta de un rafinat album de pictura pe care n-ar trebui s-o ratati.

Chiar si cei mai infocati iubitori ai literaturii antice tind sa se orienteze clar spre o sectiune a lui Homer Iliada. Aceasta este a doua carte a poemului, cunoscuta eufemistic sub denumirea de „Catalogul navelor” – dar este de fapt dominata de o lista de 350 de linii a diverselor forte grecesti care au alcatuit „coalitia celor dispusi” in invazia Troiei. 

In “Lista infinita”, Umberto Eco canta laudele „Catalogului” lui Homer si ale unei game largi de alte liste din cultura occidentala. La inceputul literaturii europene, sustine Eco, Homer ne-a oferit doua moduri de a vedea lumea. Pe de o parte, exista acea lista deschisa de forte militare, cu toata indeterminarea si sugestiile sale la infinit. Pe de alta parte, mai tarziu in Iliada, exista o descriere a scutului magnific, pe care zeul Hefest a facut-o pentru Ahile, cu intregul cosmos (de la stelele din cer pana la oile din campuri) reprezentate in cadrul sau. Aceasta este „forma finita”, o lume inchisa si delimitata, fara nimic in afara ei si fara posibilitati de adaugare sau acretie. Eco nu ne lasa fara indoiala ce stil de reprezentare prefera: lista nelimitata.

 La fel ca recentul sau despre „Frumusete si despre uratenie”, Lista infinita este intr-adevar o antologie – de data aceasta a listelor textuale si vizuale (de la Homer la Salvador Dali) – cu unele comentarii de la Eco intercalate, insumand aproximativ 70 din 400 de produse frumoase si pagini frumos ilustrate.