Umberto Eco are o calitate valabila pentru toate cartile sale, chiar si pentru cele de teorie literara: scrie limpede, inteligent, coerent. Face din orice text pe care-l concepe – roman, eseu, text de popularizare – un “page turner”, fara sa coboare la limita de jos a vulgarului sau facilului.
Te tine cu sufletul la gura. E si cazul albumului-eseu “Vertigo. Lista infinita”, proiect similar cu “Istoria uratului” si “Istoria frumusetii”, care s-a nascut in urma invitatiei primite de autor din partea Muzeului Luvru de a tine o serie de conferinte pe o anumita tema. Eco isi alege ca tema”lista” si analizeaza obsesia culturii occidentale pentru tot ce inseamna acest concept: liste de sfinti, cataloage, inventarele de picturi ale muzeelor, liste de titluri, de obiecte etc. Intra pe Coltul colectionarului si comanda cartea “Vertigo. Lista infinita” de Umberto Eco, la preturi speciale.
Lucrarea include reproduceri superbe ale unor opere de arta din diverse curente, perioade si stiluri, precum si fragmente din texte literare capabile sa ilustreze elementele clasificarii propuse de Eco. El deosebeste mai multe tipuri de liste: de la lista de picturi dintr-un muzeu la lista de obiecte (din sertarul lui Leopold Bloom, bunaoara), pornind initial de la cele doua tipare majore, identificate de Homer in “Iliada”: pe de o parte, reprezentarea inchisa, “forma”, ilustrata prin scutul lui Ahile, cel in care incape o lume cu tot cu detalii, si pe de alta parte, enumerarea corabiilor grecesti, exemplul tipic de lista ca enumerare.
Acest colaj ametitor de texte (literatura si metaliteratura) si imagini (picturi, fotografii, gravuri), care panorameaza deopotriva istoria picturii si a literaturii, ar trebui sa existe in biblioteca oricui. E o potrivire fericita intre un text bine scris si argumentat si o selectie de texte literare si de opere de arta care-l apropie pe Eco de tiparul, inexistent in postmodernitate, al acelui “uomo universale”. O savuroasa antologie de texte (alese pe spranceana), dublata de un rafinat album de pictura pe care n-ar trebui s-o ratati.
Chiar si cei mai infocati iubitori ai literaturii antice tind sa se orienteze clar spre o sectiune a lui Homer Iliada. Aceasta este a doua carte a poemului, cunoscuta eufemistic sub denumirea de „Catalogul navelor” – dar este de fapt dominata de o lista de 350 de linii a diverselor forte grecesti care au alcatuit „coalitia celor dispusi” in invazia Troiei.
In “Lista infinita”, Umberto Eco canta laudele „Catalogului” lui Homer si ale unei game largi de alte liste din cultura occidentala. La inceputul literaturii europene, sustine Eco, Homer ne-a oferit doua moduri de a vedea lumea. Pe de o parte, exista acea lista deschisa de forte militare, cu toata indeterminarea si sugestiile sale la infinit. Pe de alta parte, mai tarziu in Iliada, exista o descriere a scutului magnific, pe care zeul Hefest a facut-o pentru Ahile, cu intregul cosmos (de la stelele din cer pana la oile din campuri) reprezentate in cadrul sau. Aceasta este „forma finita”, o lume inchisa si delimitata, fara nimic in afara ei si fara posibilitati de adaugare sau acretie. Eco nu ne lasa fara indoiala ce stil de reprezentare prefera: lista nelimitata.
La fel ca recentul sau despre „Frumusete si despre uratenie”, Lista infinita este intr-adevar o antologie – de data aceasta a listelor textuale si vizuale (de la Homer la Salvador Dali) – cu unele comentarii de la Eco intercalate, insumand aproximativ 70 din 400 de produse frumoase si pagini frumos ilustrate.
