Oamenii traiesc in contradictie constanta: stim ca trebuie sa mancam sanatos, dar nu o facem intotdeauna; cunoastem beneficiile sportului, dar nu il practicam suficient. Din ce motiv procedam astfel?
Termenul de disonanta cognitiva se refera la disconfortul psihologic pe care il percep oamenii atunci cand ceva ce simtim, gandim sau facem contrazice convingerile noastre. A fost inventat pentru prima data de psihologul social Leon Festinger in 1957, in lucrarea sa „Teoria disonantei cognitive”.
Acest disconfort poate aparea, de exemplu, atunci cand primim informatii care pun la indoiala valorile noastre cele mai profunde. Iata ce s-ar putea intampla cu o persoana care si-a vazut seful abuzand in mod repetat de un angajat si nu a facut nimic pentru a o repara.
Disonanta cognitiva se poate manifesta si atunci cand actionam si gandim in mod incongru. Un exemplu ar fi sa stim ca consumul de alcool este daunator sanatatii, dar continuam sa-l bem.
In fata unor astfel de situatii, oamenii se pot simti enervati ca nu sunt consecventi. Pentru a reduce aceasta disonanta cognitiva in care intram, ceea ce facem cel mai frecvent este sa justificam ceea ce se intampla — este obisnuit ca sefii sa abuzeze de puterea lor — sa minimizeze — o bautura nu ma va ucide — sa rationalizeze sau chiar sa nege consecintele.
Care este relatia dintre disonanta cognitiva si minciuna?
Potrivit lui Leon Festinger, oamenii simt o mare nevoie de a fi consecventi cu noi insine. Prin urmare, atunci cand nu gandim sau nu actionam in mod consecvent, o resursa pe care o folosim pentru a evita suferinta este auto-amagirea.
A minti pe noi insine ne permite sa relegem in inconstient ceea ce ne este cel mai greu de gestionat. In acest fel, fictiunea pe care o cream in mintea noastra inceteaza sa ne mai deranjeze si este mult mai usor de facut fata . Este mecanismul folosit de persoanele care comit acte imorale, precum furtul, mituirea sau comiterea unei infractiuni.
Sau imaginati-va pe cineva care, de exemplu, isi maltrateaza fiul. Intr-un astfel de caz, inconsecventa dintre ceea ce face el – imi insult fiul – si ceea ce poate el simte – imi iubesc profund fiul – este atat de mare incat cea mai adaptativa forma este auto-inselarea. A nu face acest lucru ar fi prea dureros si insuportabil.
Leon Festinger insusi a efectuat cercetari cu James Merill Carlsmith, un alt psiholog social, pentru a studia fenomenul autoinselaciunii. Ambii au ajuns la concluzia ca oamenii care se auto-insala iau minciuni valide ca si cum ar fi adevarate.
Auto-amagirea este de baza pentru a sustine disonanta cognitiva. Altfel, situatia ar fi de nesuportat.
Exemple zilnice de disonanta cognitiva
Una dintre cele mai frecvente situatii in care oamenii evita disonanta cognitiva este sa fumeze in continuare, desi stiu ca este daunator. Cum este posibil? Ei bine, pentru ca isi rationalizeaza inconsecventele.
Astfel, le este usor sa-si spuna ca fumatul este atat de placut incat merita; ca sansele reale de a va afecta sanatatea nu sunt atat de mari; ca vor muri de ceva sau ca daca se lasa de fumat se vor ingrasa si asta este si daunator sanatatii.
Daca oamenii simt ca aceste ganduri sunt suficient de consistente cu comportamentul lor, nu va exista disonanta cognitiva si vor continua sa fumeze multi ani. Daca, pe de alta parte, gandurile nu sunt consistente, va aparea disonanta si disconfortul dintre ceea ce fac si ceea ce cred va fi foarte prezent.
Alte exemple cotidiene in care apar disonante cognitive ar fi atunci cand ne declaram iubitori de mediu, dar avem o masina de mare consum sau cumparam fast fashion. Tot atunci cand ne simtim iubitori de animale, dar suntem totusi omnivori. Sau cand ne consideram oameni integri, dar trisam la un test.
Fumatul este un exemplu clasic de disonanta cognitiva, la fel ca si alte dependente de substante.
Nu recurge la auto-amagire
Majoritatea dintre noi experimentam disonante cognitive. Este ceva foarte comun. Auto-amagirea ar fi cel mai putin recomandat mod de a le gestiona. In schimb, cel mai adaptativ mod de a le rezolva este modificarea comportamentului sau a convingerilor.
Astfel, daca onestitatea este o valoare fundamentala pentru noi si am mintit, o modalitate de a rezolva disonanta cognitiva este sa ne schimbam comportamentul: nu mai minti. In acest fel, vom simti din nou o coerenta intre modul nostru de a gandi si de a actiona.
O alta modalitate de a rezolva conflictul este prin modificarea sistemului nostru de valori. Credintele nu sunt puse in piatra idei care nu se pot schimba niciodata; Ele evolueaza de-a lungul experientei noastre de viata.
Prin urmare, atunci cand apare disonanta cognitiva, poate fi un moment bun pentru a reevalua valorile si a le ajusta la realitatea actuala.
Important este sa fim constienti ca disonantele cognitive sunt frecvente si ca, fie pentru ca modificam comportamentul, fie pentru ca schimbam convingerile, sta in puterea noastra sa le reducem in mare masura.
