La un moment dat in timpul pandemiei, in mijlocul unui val de decese din primavara, pe Internet a aparut o poveste deliranta conform careia miliardarul american Bill Gates trage sforile unei gigantice conspiratii pentru a profita de vaccinarea in masa impotriva covidului.
Cajal a castigat Premiul Nobel pentru Medicina dupa ce a dezvaluit arhitectura creierului uman in 1888. Cu trei ani mai devreme, parintele neurostiintei, un cititor vorac al lui Jules Verne, scrisese o poveste hilara de science-fiction: The Honesty Maker. In paginile sale, medicul Alejandro Mirahonda, un barbat „cu barba si ochi mari de Hristos bizantin”, anunta ca a descoperit un „vaccin moral” si convinge autoritatile orasului industrial Villabronca sa inoculeze obligatoriu populatia. Obiectivul sau: realizarea „purificarii etice a rasei umane si convertirea viciosilor si a criminalilor in oameni cinstiti, cumsecade si foarte corecti”.
Cajal a publicat The Honesty Maker doua decenii mai tarziu, in 1905, impreuna cu alte patru povesti, asa cum se arata acum intr-o expozitie despre Premiul Nobel deschisa recent la Muzeul National de Stiinte ale Naturii din Madrid. „Sunt povesti care il plaseaza drept unul dintre pionierii science fiction-ului spaniol, desi difuzarea lor redusa le-a facut sa treaca neobservate de majoritatea publicului”, relateaza expozitia, curatoriata de Juan Andres de Carlos, de la Institutul Cajal (CSIC) , si Cristina Canovas, director adjunct al muzeului.
Orasul Villabronca, in mintea lui Cajal, a fost supus unui „vale tot mai mare de jaf, betie, lupte, dispretul autoritatii, depravarea obiceiurilor”. Medicul mesianic Mirahonda a organizat apoi o campanie de vaccinare pentru care aproape toti cetatenii au defilat in cateva zile, primind injectia in spatele unui paravan chinezesc in timp ce o fanfara anima operatia cu trambitele lor.
„Superbe au fost rezultatele vaccinului moral, depasind cele mai optimiste calcule. Crima a incetat complet; viciul, lacomia si necinstea pareau sa fi fugit pentru totdeauna”, a povestit Cajal.
Diploma si medalia de aur ale Premiului Nobel pentru Medicina al lui Cajal, impreuna cu medalia Helmholtz, acordate in 1905 omului de stiinta spaniol, la expozitia de la Madrid.
Omul in neurostiinta, nascut in satul navarez Petilla de Aragon in 1852, a intrat in istorie pentru ca a demonstrat individualitatea neuronilor, „firele telegrafice ale gandirii”, dar a fost si un pionier al vaccinurilor. In anul in care a scris The Honesty Maker a existat doar unul, cel al variolei, facut cu virusi care au fost crescuti pe pielea vacilor. In acel an, 1885, Cajal a inventat un alt concept, „vaccinul chimic”, o injectie de bacterii moarte pentru a proteja in siguranta impotriva holerei, o boala infricosatoare care ameninta Spania la acea vreme. Muzeul National de Stiinte ale Naturii expune acum o seringa de metal din acea vreme si alte bijuterii din asa-numita mostenire Cajal, cum ar fi medalia Nobel de aur si desene originale ale padurilor sale de neuroni cerebrali.
Cajal si-a imaginat in povestea sa efectele nedorite pe care le-ar avea un vaccin moral. „La scurt timp mai tarziu, viata a inceput sa fie foarte uniforma si plictisitoare”, a spus el. Vizitatorii care veneau in orasul Villabronca intalneau „automati, masini morale, incapabili sa simta stimulul pacatului”. Cafenelele s-au golit, lipsindu-se de alura unei conversatii muritoare. „S-a vazut atunci cat de greu este sa faci oamenii sa rada fara sa-i deranjeze, lasand clar ca cei considerati duhovnici si amuzanti nu erau strict vorbind, ci mai degraba neimpovarati: de indata ce nu puteau rani, cascau”.
Cacicii lui Villabronca, atat monarhisti cat si republicani, au inceput si ei sa deplange indiferenta maselor si sa se teama ca vor fi nevoiti sa munceasca pentru a manca. „Fara vicii si fara patimi rele, cu sanatate, economie si munca, ce le-a pasat oamenilor de la Villa Bronco sa salveze crezurile politice si infailibilele nostrumuri sociologice?”, a scris Cajal. De asemenea, cetatenii au incetat sa mai mearga la liturghie: „De ce sa-L cerem lui Dumnezeu pentru ce munca si sobrietate le-au oferit?” Oamenii, plictisit sa fie mereu sinceri, au inceput sa ceara un antidot care sa inverseze efectele vaccinului moral.
Pionierul neurostiintei, al vaccinurilor si al science-fiction-ului spaniol si-a rezervat o intorsatura de scenariu pentru finalul povestii sale. Nu a existat niciodata o injectie pentru a controla cetatenii, nici macar in distopia Cajaliana. Totul fusese un experiment de sugestie colectiva, realizat de dr. Mirahonda. Vaccinul moral a fost la fel de fals precum este astazi injectia cu microcip atribuita lui Bill Gates. Dar Mirahonda a continuat farsa si a oferit locuitorilor din Villabronca un antidot: o jumatate de pahar dintr-o bautura misterioasa, care era de fapt apa.
Cetatenii, inclusiv primarul, „insetati s-au repezit la ulcioare si au savurat cu lacomie infinita acel filtru patimas care promitea dulceata taioasa a fructului interzis”. Locuitorii si-au luat jumatatea de pahar si au continuat sa bea din inghitituri. Imediat a venit contrasugestia. „Comprimate timp de un an, pasiunile au izbucnit violent. Viciul s-a manifestat cu obraznicie si rusine nemaiauzite. Timp de o luna, locuitorii din Villabronca au trait in mijlocul unui bacanal”, a povestit Cajal. Sacristanul a furat peria din biserica si a fugit cu proprietara preotului. In trei zile au fost patru crime.
„Toate restantele de iubire, toate datoriile de ura, vanitate, invidie si chiar pasiune politica s-au achitat intr-o clipa, odata cu scandalul oamenilor cinstiti, care au fugit in gramada din orasul otravit”, continua el povestea. Doctorul Mirahonda si sotia sa au fost nevoiti sa fuga de Villabronca calare, in timp ce protagonistul a ajuns la o concluzie foarte cajaliana: „Suprimarea raului, nu ar implica poate cel mai mare dintre rele? Putina durere si mizerie sociala par indispensabile; tempereaza personajele, ascuteste intelegerea, alunga moliciunea, creeaza eroism si maretie sufleteasca, imbunatateste, pe scurt, moral si fizic, neamul uman”.
Expozitia de 120 de metri patrati de pe Cajal va ramane la Muzeul National de Stiinte ale Naturii cel putin un an. Ministrul stiintei, Pedro Duque, a prezidat inaugurarea pe 19 noiembrie. „Angajamentul nostru este ca in aceasta legislatura sa existe un muzeu Cajal, pentru care ne vom intalni cu toti cei interesati. Exista mai multe alternative si vrem sa le studiem pe toate pentru ca cel mai universal om de stiinta al nostru, parintele neurostiintei, sa aiba un muzeu la nivelul lui”.
Asa-numita Mostenire Cajal – aproximativ 22.000 de piese ale Premiului Nobel, in principal desene de celule nervoase, scrisori, manuscrise si fotografii – a fost pastrata in cutii de prajituri si pungi de plastic in 1989, dupa un transfer de la Institutul Cajal, si continua si astazi, deja bine inventariat, depozitat intr-o incapere din centrul Madridului, apartinand Consiliului Superior de Cercetare Stiintifica (CSIC). Presedintele acestei organizatii, chimistul Rosa Menendez, l-a descris pe cercetator drept „cel mai important om de stiinta pe care l-a produs Spania”, la vernisajul expozitiei. „Inainte de sfarsitul lui 2021 trebuie sa avem un proiect de muzeu Cajal”, spune ministrul.
Povestea The Honesty Maker include o morala care este inca valabila, la 135 de ani dupa ce a fost scrisa. Daca pilula sugestiva este bine indulcita, oricine poate crede orice, chiar si o conspiratie secreta care ar implica milioane de oameni de stiinta in confuzie cu Bill Gates pentru a controla specia umana. Si totul datorita „necunoasterii grosolane a oamenilor de rand cu privire la puterea suverana de sugestie, multiplele forme pe care aceasta o imbraca si usurinta deplorabila cu care creierul cel mai bine construit accepta necritic orice dogma, oricat de absurda, impusa de talent, geniu sau sfintenie.
